Pe zi ce trece,
asistăm la o continuă degradare și maimuţărire a limbii noastre. Dupa ce
diverşi smintiţi încearcă să ne explice, în răspărul a două milenii de istorie
a lingvisticii, că proto-româna ar fi fost la baza tuturor limbilor pământului,
după ce nivelul de alfabetizare a scăzut dramatic oamenii nemaiexprimându-se
decât prin semne, interjecţii și emoticoane avem de îndurat, iată, şi asaltul
inexorabil al neologismelor care se dezvoltă tumoral în limbajul cotidian.
Fireşte că nu putem
numi mouse-ul "guzgan" sau cravata "gâtlegău" după cum ne-ar îndemna o frumoasă tradiţie etimologistă. Știu,
desigur, că limba este un organism viu care se transformă sub asaltul
informaţiilor şi conceptelor noi, dar chiar să ne "focusăm
pe taskurile job-ului şi să fim determinaţi să aquiesăm, ca să fim cool", la stereotipurile romglezei tuturor vacilor boite, cu creierii arşi
de Cosmopolitan
parcă e prea mult. Sumarizând,
ar face sens să le administrăm câte o so corecţie fizică
tuturor acestor chiriţe proaste şi needucate care poluează spaţiul
lingvistic decent şi corect pe care ar trebui să-l cultivăm cu toţii. (Se-nţelege,
sper, că nu există deosebire de gen pentru "chiriţe").
Sunt, totuşi,
recunosc, şi cuvinte intraductibile în faţa cărora limba obişnuită capitulează,
scâncind firav. De exemplu Hub. Cum Doamne să-l traduci? În mod normal ar
trebui să-i spunem "interfaţă", dar sensul lui este cu mult mai mult
decât o conexiune între două orizonturi plane sau liniare. Practic, hub,
înseamnă, din informatică, un punct obişnuit de conectare a elementelor unei
reţele. Dar hub-ul are mai multe porturi (o interfaţă de conectare simplă)
astfel încât, de regulă, un hub realizează un nod de conectare a mai multor
reţele, nu numai a unor dispozitive (device !) ca atare. De aici pornind,
metafora pânzei de paianjen globale (world wide web) alcătuită din milioane de
device-uri, care se conectează prin porturile câteunui hub la network-ul global
care este astăzi internetul. Și nu mai e nicio metaforă, e chiar realitatea
zilelor noastre când omul alienat al capitalismului triumfător îşi mai
ostoieşte singurătatea stând, interminabil, cu faţa la ecran pentru a mima
comunicarea, călătoria, cunoaşterea, sexul sau viaţa în anasamblul ei. Problema
hub-ului e însă mai mult decât una metafizică. El reprezintă, cum spuneam, o
realitate de neocolit pentru că întreaga noastră existenţă este azi, din ce în
ce mai mult, sub semnul acestei interconectări globale tulburătoare şi triste.
(Îmi povestea soţia ieri, cum privea stupefiată tânăra generație din bloc care
"ieşise afară": toţi picii de clase primare erau aliniaţi în scara
blocului, fiecare cu câte o mini tabletă în mână şi stăteau, cu ochii
încremeniţi, fixând nemişcaţi ecranul diavolesc pe care puteau vedea copacii
unidimensionali, artificial colorați ai jocului, mult mai interesanţi şi
neobişnuiţi decât teii din faţa blocului, la cinci metri în afara geamului).
Și, totuşi, avem nevoie de hub-uri.
Săptămâna trecută a fost inaugurat, cu mare fast, cu
binecuvântări şi artificii de PR, în faţa unui public foarte numeros format din
oameni cu influenţă în Iaşi, un proaspăt şantier. Un şantier despre care se
discută de mai bine de cincisprezece ani: crearea unui aeroport internaţional
funcţional la Iaşi. După lupte seculare, care au durat, după cum spuneam, mai
mult de cincisprezece ani, Cristian Adomniţei a pus artistic mâna pe manetele
buldozerului şi a început prelugirea pistei aeroportului ieşean astfel încât,
peste doi ani, să poată ateriza aici şi avioane de linie nu numai avioane mici
cum se întâmplă acum. Să fie într-un ceas bun ! Adică, Let it
be (Beatles) plus Time (Pink
Floyd)! (De altfel prezenţa masivă şi
multicoloră politic şi administrativ la acest eveniment îmi sugerează faptul că
e un proiect pe care toată lumea îl sprijină şi îl consideră benefic Iaşului).
Cu acest prilej, preşedintele a spus că intenţionează să
realizeze aici un hub de transporturi
astfel încât Iaşul să devină o placă turnantă pentru comerţul internaţional şi
să genereze un consistent interes investiţional extern. În ce mă priveşte, nu
pot decât să salut ambiţiile domnului preşedinte al judeţului și să îi ţin pumnii
să găsească înţelegere și susţinere la guvern, în ciuda politicii defavorabile
dezvoltării Iaşului și a Moldovei pe care, constant în ultimele două decenii,
au susţinut-o profitorii "de la centru".
Aeroportul este un element cheie în proiectul de capitală
Culturală Europeană. Nu în sine, dar dacă vom convinge că în 2021 va exista
aici un puternic hub comercial atunci șansele noastre cresc să facem, prin
acest proiect, ca Iașul să devină o interfață multiplă de comunicare a Europei
cu Moldova Apuseană (regiunea de Nord-Est), cu Moldova Răsăriteană de peste
Prut sau cu Ucraina astfel încât să putem spune că vom transforma urarea
tradițională "vânt din pupa" în mai post-moderna"streaming din
plin în hub"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu