City and Citizens este o axă de evaluare a dosarului de candidatură a unui oraș pentru a deveni Capitală Culturală Europeană care, în ciuda aparenței de simplitate, este destul de greu de deslușit. Cum să faci, de fapt, ca locuitorii orașului, cetățeni europeni în principiu, să devină parte a ofertei culturale, o parte activă, implicată și prezentă? Să fie, altfel spus, nu doar consumatorii actului cultural, ci și o prezență vie, actori ai unui proces artistic în desfășurare.
Secolul al
XIX-lea a impus o profesionalizare a ofertei artistice pe genuri distincte și,
pentru prima oară, o adresabilitate mai largă, instituționalizată.
Reprezentațiile artistice de salon, privat sau regal, au început să fie
dezvoltate, cu program, în instituții specializate. Opera, teatrul și baletul,
muzica simfonică au devenit specializări distincte ale artelor spectacolului
care își găseau scena proprie și publicul fidel. Ele au devenit astfel, într-un
fel, o formă de cultură populară care se adresa, totuși, oamenilor educați, dar
care a început ușor să-și depășească granițele sociale. Aceasta specializare
instituțională, devenită azi, mai mult sau mai puțin, un loc de regăsire al publicului educat sau snob, este
puternic contestată de teoreticienii sau artiștii contemporani care clamează
faptul că instituționalizată fiind, această cultură este deja depășită,
vetustă, și că viitorul îl reprezintă experimentele de graniță care topesc
frontierele dintre arte și care provoacă publicul să devină partener al
artistului, fie el artist vizual, muzician, dansator, cântăreț sau performer. Chiar dacă rezolvările practice
ale acestui parteneriat între creator și public rămân încă disputate, ideea de
a rupe granița dintre scenă și stal este una importantă pentru producțiile
artistice ale timpului nostru și ea trebuie să se regăsească în conceptul
strategiei culturale pentru viitor pe care Iașul va trebui să o asume.
Publicul
ieșean fiind, prin definiție, unul conservator încercările noastre din anii 90
de a contrabalansa oferta instituțională clasică cu evenimente alternative, mai
up to date, de tipul Eurodans, Arta în stradă, AltFest sau
Periferic-ul lui Matei Bejenaru,
manifestări organizate în parteneriat cu Centrul Cultural Francez, au fost
întâmpinate mai curând cu scepticism decât cu entuziasm sau, măcar,
curiozitate. Procesul de diversificare a ofertei culturale este însă unul
fundamental atunci când e luată în discuție o candidatură a unui oraș și acest
gen de spectacole, care implică prezența directă a cetățenilor în actul
cultural sau care pun în evidență orașul, cu spațiile sale urbane obișnuite ca
posibile locuri de desfășurare a experimentelor artistice, pot fi, în cadrul
unui dosar de candidatură, argumente mai importante decât manifestările
culturale clasice. Sibiul a dezvoltat, grație lui Constantin Chiriac și ca o
prelungire a proiectului inițial din 2007, cel mai amplu sistem de manifestări
culturale în aer liber, în spații neconvenționale, din toată țara și
reprezintă, pentru România, un model de necontestat. În acest fel, orașul
devine scenă și punctezi la capitolul City
and Citizens.
Festivalul
Internațional al Educației (FIE) care se desfășoară în aceste zile la Iași
poate deveni, alături de manifestările culturale complexe care sunt organizate
de Sărbătorile Iașului, un pilon de dezvoltare a ofertei noastre culturale pe
această direcție. Aflat la prima ediție, festivalul din acest an a pus în
evidență un mecanism complex de organizare a diverselor întâmplări culturale și
a scos în stradă zeci de mii de cetățeni care au urmărit, poate pentru prima
oară, o împletire a evenimentelor artistice de vârf, reușite incontestabile ale
teatrului românesc contemporan prezentate în premieră pe scenele ieșene,
conferințe cu invitați de prim rang din lume împreună cu manifestări populare
sau de cultură alternativă. Evenimente care, în premieră, au început să
constituie primele semne de mobilare culturală și de impact artistic al
străzilor și piețelor centrale prefigurând ceea ce urmează a fi, vizionar, o axă culturală a orașului. O cale a
viitorului încă, ce urmează să fie, de ce nu?, o Axis Mundi, în 2021.
De aceea,
cred că efortul organizatorilor ("Proevent" și Primăria Municipiului
Iași) merită a fi salutat și, dincolo de inerentele mici disfuncționalitățe de
început, salutat ca atare. Ceea ce este esențial la dezvoltarea viitoare a FIE
e conceptul multifuncțional, care permite o construcție a programului pe
paliere și direcții diferite (evenimente clasice, festival Off, proiecții și
happening-uri, dar și componente ale culturii populare, fie ea tradițională sau
de consum urban). Este, de asemenea, suficient de flexibil încât să poată
încorpora și evenimente adiacente (cum a fost, în acest
an, Street Delivery, organizat de o
asociație din București, în capitală și în alte două centre periferice precum
Timișoara și Iași) fără a intra în disonanță sau în conflict cu ele. Această
capacitate de educare prin cultură, cu mijloace diverse și cu o multitudine de
fațete constituie, alături de mecanismul profesionist de marketing, de mare
impact, principalele câștiguri ale festivalului pentru proiectele pe termen
lung ale orașului. El reprezintă o garanție că diversificarea ofertei culturale
și creșterea implicării cetățenilor în activitățile artistice și culturale ale Iașului
o să FIE un argument în dosarul nostru de candidatură.
Ziarul de Iaşi, 19 iunie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu